Cioturile ce ies din apa lasând impresia ca o civilizatie lacustra si-a gasit sfârsitul.
Lacul Rosu s-a format destul de recent, intr-o zi din luna iulie 1837. Atunci, dupa o serie de furtuni si ploi torentiale, din Muntele Ghilcos s-a desprins o bucata si a blocat pârâul Licas, pârâul Oii si paraul Rosu.
Astfel în 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Rosii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigas precum si Taul Ghilcos. Din 1936 este denumit oficial Lacul Rosu.
Martori actuali ai calamitatii naturale de atunci sunt cioatele de molid ramase in apa. Reflectarea purpurie in lac a Suhardului Mic, prezenta aluviunilor rosiatice aduse indeosebi de pârâul Rosu si calcarele roscate din jurul sau i-au facut pe ciobani sa-i dea numele de Lacul Rosu.
Abia in 1857, trei turisti din Gheorgheni au poposit pe malurile sale, uimiti si fermecati de frumusetea salbatica a privelistei montane si a lacului. Au povestit tuturor ca au descoperit un colt din paradis. De atunci, atrasi de frumusetea naturala a lacului, de bogatia faunei, florei, numerosi turisti au strabatut potecile acestei regiuni.
Dimensiunile initiale ale lacului nu sunt cunoscute, datorita faptului ca unele parti din mal erau inaccesibile. Dimensiunile lacului dupa masuratorile lui Csiki Kâroly (1987) sunt urmatoarele: perimetrul 2.830 m, aria 114.676 mp , volumul apei acumulate: 587.500 m3, adâncimea maxima la extremitatea din aval: 9,7 m. Pârâurile ce alimenteaza lacul, aduc 1-1,5 m 3 apa pe secunda în lac.
Forma lacului seamana cu litera L si are doua braturi: bratul din Valea Oii având lungimea de 900 m, iar bratul din Valea Suhardului 438 m. Viata lacurilor din pacate este relativ scurta, în aceasta privinta nici Lacul Rosu nu este o exceptie în disparitia lacului, un rol important are colmatarea bazinului lacului cu aluviuni.
Sub Piatra Altarului valea Laposului se strâmteazâ, având un sir de mici cascade. Ceea mai spectaculoasa parte din aceste chei este însa partea dintre Cusma Laposului si Piatra Altarului. Lungimea totala a cheilor este de 1800 m, ceea mai mare cascada are înaltimea de 25 m.
Prima Legenda spune ca traia in Lazarea o fata de o frumusete rar intalnita, care se numea Estera. S-a dus la targ, la Gheorgheni si acolo a intalnit un flacau voinic care se lua la tranta si cu ursul. Cum s-au vazut, s-au si indragostit. Flacaul a rugat fata sa-i fie mireasa. Dar cununia nu s-a putut face, deoarece flacaul a fost luat in armata. Fata il tot astepta, pe-nserate se ducea cu ulciorul la izvor, statea ore in sir, in nadejdea ca se va intoarce alesul inimii sale. Era intr-o duminica, dupa-amiaza, cand trecand pe acolo, a fost vazuta de un talhar, care repezindu-se la ea a ridic-o in sa, zburand ca vantul spre Suhardul Mic, intre stancile cu o mie de fete , unde locuia. I-a promis fetei si aur si argint numai sa-l indrageasca, dar fetei nu-i trebuia nimic. Talharul isi pierdu rabdarea si voia sa o ia in casatorie cu sila. Estera a strigat catre munti, implorandu-le ajutor. Stancile cuprinse de strigatele indurate au raspuns cu tunete. S-a pornit o ploaie torentiala maturand tot ce intalnea in cale. Acolo au ramas, sub faramaturile stancilor fata si talharul. Apoi s-au adunat acolo apele muntilor, formand Lacu Rosu (Ucigasul).
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu