Muntii Ţiblesului, zona montana apartinînd grupei nordice a Carpatilor Orientali ( Rasariteni, Carpaților Maramureșului și Bucovinei ) reprezinta sectorul cel mai înalt al lantului eruptiv continental Oas-Gutii-Varatec-Ţibles. Creasta principala a Ţiblesului, orientata de la NV la SE este constituita dintr-o înlantuire de neck-uri vulcanice (zona finala a cosurilor eruptive) reprezentate prin vîrfurile: Hudinul (1611 m), Stregior (1473 m), Tomnatec (1483 m), Arcer (1828 m), culminînd în vîrfurile Ţibles (1839 m) si Bran (1840 m).
Din sectorul înalt Ţibles-Bran creasta principala se curbeaza spre est-nord-est începînd sa coboare spre defileul Salautei, legatura cu muntii Rodnei facîndu-se prin Pasul setref (817 m); sectorul nord-vestic al crestei descreste în înaltime pîna în Pasul Botiza (Cîrligatura) dincolo de care se întinde culmea principala a Muntilor Lapusului, pîna în Pasul Neteda (1039 m).
Reteaua hidrografiei, întregul versant vestic al Ţiblesului cat si al Lapusului este drenat de valea Lapusului prin afluentii lui: Suciul, Baiut, Minghet si Bradul; în sectorul estic si sudic, Valea Salautei (afluent al Somesului Mare) strînge apele ce izvorasc din zona înalta a masivului: Stramba, Izvorul Ţiblesului, Bichigiu, Fiadtel. Fiad, s.a., iar în nord, Iza dreneaza izvoarele versantului nord-vestic: Secu, Botiza, Ieud, Caliman, Arcer, Boicu, Idisor.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu