In muntii Bucegi există o zona de un kilometru patrat în care organismul nu oboseste, iar funcțiile fizico-chimice se revigorează brusc . Specialiștii spun că avem de-a face cu legendarul loc dintre cer și pământ.
In 1999, un institut de cercetări particular din București, angajat de o firma străină pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a găsit ceva care poate fi asimilat cu legendara “Gura de Rai”. E vorba despre o pantă cu o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat, unde se manifestă o anomalie magnetică atipică, după cum o definesc specialiștii, zonă care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este, foarte probabil, cea mai ciudată descoperire făcută vreodată în România.
In tradiția populară românească, Gura de Rai este un mediu intre cer și pământ cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic. Ca poziționare geografică, Gura de Rai este situată pe un picior de munte și se deschide într-o pajiște înaltă sau un gol de munte. Conform “Mitologiei Romane”, cartea lui Romulus Vulcănescu, Gura de Rai este sinonimă cu “plaiul”, iar autorul consideră că acestor zone mirifice li se relevă caracterul sacru si prin titulatura mitropoliților romani, denumiți “exarhi ai plaiurilor”. Romulus Vulcănescu subliniază ca în zona Gurilor de Rai s-au încuibat cu timpul Nedeiele, sărbători populare și instituții complexe etnoculturale sătești cu implicații mitologice.
Sabina Ispas, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor, consideră ca termenul de “Gura de Rai” exprimă o realitate simbolică a sacrului și una metaforică, în poezia populară, ca imagine artistică a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte este vorba doar despre o tradiție populară, fără o bază în realitatea concretă, palpabilă.
Acestor date li s-a adăugat însă și o imagine fizică, concretă, a unei “Guri de Rai”, un loc cu o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat, care are efecte terapeutice excepționale asupra organismului uman. In 1999, Institutul particular de cercetare “Terra” a fost angajat de o firmă romano-franceză să studieze o zonă din Bucegi, situata în apropierea Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesată de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone si a oportunității de a construi un complex hotelier. La studiu au participat specialiști din mai multe domenii, în special fizicieni și geofizicieni. Cercetările s-au făcut cu aparatură de geodetecție.
După mai multe zile de urcat și coborât pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stănică, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzațional în preajma vârfului Doamnei: ajuns într-un anume loc, i-a dispărut oboseala. “Ne-am speriat când ne-a strigat alertat, nu știam ce s-a întâmplat. Evident că am privit cu neîncredere fenomenul, la început. In timp însă am constatat, pe propria noastră piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigațiile asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.
Primul stadiu al investigațiilor a constat în verificarea tuturor versanților din zonă. “Am constatat ca oricât ai urca, oricât de obosit ai fi după mers, în momentul în care ai ajuns în zona respectivă dispare oboseala, lucru care nu se manifestă pe alți versanți. Este vorba de o revigorare a funcțiilor fizico-chimice cu o rapiditate ieșită din comun”, declara Dumitru Stănică.
A doua fază a constat în testarea medicală. A fost adus un medic, care a verificat tensiunea fiecărui subiect care urca panta cu “ciudățenii”. Testele medicale au fost reluate și pe o alta culme din apropiere, cu o înălțime aproximativ similară.
Rezultatele au condus către o singură concluzie: în zona cu pricina, exclusiv, se întâmplă ceva deosebit. Nu numai că ritmul cardiac își revine uluitor de repede, deși urcușul se face pe o panta abruptă, dar oamenii în vârstă care au fost supuși testelor au declarat o stare de bine general când stau în acel loc.
S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferențială, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot măsura, printre altele, magnetismul Pământului. Asa a fost depistată o anomalie magnetică atipică, pe o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat. “Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialiștii din domeniu apar în rupturile de falii, în reflexii ale scoarței terestre sau în alte asemenea fenomene geologice care se înregistrează într-o forma atipică pe diagrame.
Aici e vorba însă despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stănică, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a știut să-l interpreteze. In acel moment am făcut legătura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp și care se manifesta printr-o emisie de radiații patogene, încă rămase cu o origine necunoscută”, ne-a spus Vasile Rudan.
De la colții dragonului la rețelele malefice Hartmann.
Problema zonelor geopatogene – sau a anomaliilor magnetice atipice malefice – a fost ridicată de Institutul “Terra” cu mai mulți ani în urmă. Un nod geopatogen înseamnă un loc în care se manifestă fenomene de natură necunoscută care sunt ostile vieții.
Trebuie menționat însă că existenta acestor zone “rele” este cunoscută de societatea omenească de foarte mult timp.
In China antică, spre exemplu, nimeni nu avea voie să construiască o locuință pană ce zona nu era testată de specialiștii imperiali, oameni înzestrați cu capacități paranormale, pentru a vedea dacă subsolul are sau nu are “colții dragonului”. Dacă acești “colți” subpământeni erau detectați de funcționarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic, pe el nu se putea construi nici o casă.
Pornind de la aceeași idee, în perioada interbelică, o serie de experiențe dintr-un orășel din Elveția au condus la teoria “Rețelelor Hartmann”. Doctorul Ernst Hartmann a observat ca șoarecii aflați într-o anumită încăpere stăteau grupați după direcția liniilor și nodurilor unei rețele invizibile. Aceiași șoareci se comportau însă normal într-o încăpere diferită. Acest tip de reacție al animalelor i-a dat de gândit și astfel a început să studieze fenomenul și să tragă concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoarței terestre ascunde rețele longitudinale și latitudinale malefice. Fenomenul se manifestă însă ca atare doar în nodurile de la întretăierea acestor rețele.
“Descoperirea absolut întâmplătoare a zonei benefice din Bucegi, “Gura de Rai” în tradiție populară, vine sa rotunjească ceea ce știam până acum despre anomaliile magnetice atipice. In primul rând ne întărește ideea ca nimic din ceea ce avem lăsat ca memorie colectiva prin folclor nu este gratuit, are cel puțin un sâmbure de adevăr”, declara Vasile Rudan.
“Ceea ce am găsit noi în Bucegi are o dispoziție geografică identică cu cea descrisă în folclor. In al doilea rând, știm acum ce și cum să căutăm. Pe diagrame, hărți ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascuțite, pe când cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte.
Sursa: www.ziua.ro
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu