Aflată pe valea râului Sâmbăta, la poalele Munţilor Făgăraş, mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus este renumită ca loc de reculegere, mângâiere şi întărire sufletească pentru credincioşii şi vizitatorii ce se roagă ori poposesc în acest locaş sfânt.
Mănăstirea Sâmbăta de Sus, cunoscută și sub denumirea Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, este un așezământ monahalde călugări. Inițial, a avut o biserică de lemn având dublu hram, fiind construită în 1657, din inițiativa vornicului Preda Brâncoveanu. Între anii 1696 – 1707 s-a construit o biserică de zid, prin grija domnitoruluiConstantin Brâncoveanu. Picturile murale interioare au fost executate în 1766, de zugravii Ionașcu și Pană.In 1785 manastirea a fost partial distrusa din ordinul generalului Bukow din Viena. Toate chiliile au fost rase de pe fata pamantului, iar calugarii au fost obligati sa paraseasca manastirea. In urmatorii 140 de ani multi oameni de vaza au incercat sa reconstruiasca manastirea. Mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea bisericii în anul 1926, iar sfințirea a fost făcută în 1946, în timpul lui Mihai I, Regele Românilor, al cărui portret îl putem vedea pictat în interiorul bisericii, Regele Mihai I, fiind un al doilea ctitor al mănăstirii.
Biserica este construita in stil brancovenesc, pietre masive decoreaza ferestrele si incadreza usile clopotnita este octogonala pe exterior si cilindrica pe interior. Privita pe interior biserica este la fel ca toate celelalte construite in aceeasi perioada: altar, naos, portic. Picturile de pe portic sunt noi si reprezinta scene din Vechiul Testament. Intrarea dintre portic spre nartex se face printr-o usa groasa de stejar incadrata de piatra.In partea de vest a nartexului, unde se afla pictura Fecioarei Maria, se poate observa si portretul Brancovenilor, fondatorii bisericii. In interiorul manastirii se afla cinci clopote de la Viena ce cantaresc 2000 kg.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu