Pentru a ajunge mai usor la cetate s-a construit o scara cu 1500 trepte de beton si balustrazi din metal.
Ridicata foarte probabil de primii Basarabi, cetatea a avut, de-a lungul timpului, o utilizare complexa, servind ca loc de adapostire a domnitorilor, a vistieriei tarii, dar si de temnita pentru boierii.
Cunoscuta si sub denumirea de “cetatea lui Vlad Tepes” sau “cetatea lui Negru Voda”, fortificatia de la poenari care in perioada existentei sale a fost folosita ca loc de adapostire a domnului si a visteriei tarii, dar si de intemnitare a boierilor vinovati de tradare, a fost construita de domnii tarii Romanesti in doua etape. In prima jumatate a secolului XIV-lea a fost ridicat turnul patrat, cu laturile, in exterior, de 8,50 x 8,15 metri, si in interior 4,60x4,30 metri, ulterior, cel tarziu in a doua jumatate a secolului XV-lea cetatea a fost extinsa cu o curtina lunga de aproape 60 metri si lata de 10-15 metri, care inconjoara turnul initial devenit donjon, flancata de trei turnuri semicirculare, adosate laturi sudice.
Aceasta etapa de extindere a fortificatiei, lucrare atribuita domnului Vlad Tepes, a fost consemnata si de catre cronicarul Radu Popescu, potrivit caruia, spre a-i pedepsii pe targovisteni “ ca facuse unui frate a Vladului Voda un necaz”, domnul a trimis slujitori si in ziua de paste lovindu-i au prins si pe barbati si pe muieri si fetele si feciori, impodobiti fiind i-au dus la cetatea Poenari de au lucrat pana li s-au spart hainele.
Cedata in 1522 de Radu de la Afumati, voievozilor Ardealului, in schimbul posesiunilor transilvanene Vintul de jos si Vurparul, Cetatea Poenari a revenit Tarii Romanesti, dupa moartea acestui domn( 1529), incetandu-si activitatea in a doua jumatate a sec. XVI, dupa care a inceput ruinarea ei.In urma cutremului din 1917 partea din nord a zidului impreuna cu stanca pe care se sprijinea se prabuseste, actuala restaurare dateaza din 1972.
Mai multe imagini cu Cetatea Poenari
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu