Intre anii 1880 si 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat in stil neogotic tarziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene si amintind de Palatul Culturii din Iasi, dar si de Palatul Domnesc din Ruginoasa.
Influentele neogotice se regasesc in decoratiuni cum ar fi: turnulete gotice, sala de manej, dictoane latinesti inscrise pe pereti, turn de intrare cu pod peste santul de apa.
In interior, castelul avea scari centrale din marmura de Dalmatia, mobilier din lemn de trandafir, minutios sculptat, sobe din teracota, portelan sau faianta, aduse de peste hotare, parchet cu intarsii din esente de paltin, mahon, stejar si abanos, confectionat de mesteri austrieci, iar plafoanele si peretii interiori au fost pictati in ulei.
Castelul adapostea o colectie valoroasa de carti si documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmura de Cararra, argintarie, dar si piese arheologice, numismatice si epigrafice de mare valoare. Numai colectia de carti numara 60.000 de exemplare, multe din ele fiind editii princeps sau rarisime.
Din pacate, castelul a fost grav afectat de-a lungul timpului, iar o buna parte din colectiile sale au fost furate, pierdute sau distruse.
In 1944, Ecaterina Cantacuzino, fiica lui Gheorghe Sturdza, paraseste acest palat din cauza razboiului. Soldatii rusi care s-au adapostit aici provoca mari distrugeri mobilierului si colectiilor. Dupa 1947, castelul va transformat in depozit militar de explozibil si centru de plasament pentru copii cu handicap psihic sever. Starea de degradare a acestui edificiu inainteaza, totul culminand cu incendiul din 1985, când ajunge aproape o ruina.
Castelul Sturdza de la Miclauseni a intrat in posesia Mitropoliei Moldovei si Bucovinei care reusit sa atraga fonduri importante destinate restaurarii acestui edificiu. Lucrarile de restaurare sunt aproape finalizate, castelul putand fi vizitat.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu