Dupa cum arata numeroasele inscriptii care acopera peretii afumati ai galeriilor si salile luminate natural, difuz, pestera constituie un obiectiv turistic inca de la inceputul sec. XIX-lea ( cea mai veche iscalitura sete din 1820).
Prima descoperire apare in cartea lui Griselini din 1780. Cele dintai cercetari stiintifice au fost facute de M. Munk in 1872. In anul 1872 se organizeaza la Baile Herculane cea de-a XVI-a intrunire a medicilor si naturalistilor din Imperiul Austro-Ungar, avand ca obiectiv, cercetarea Pesterii Grota Haiducilor. Evenimentul care a avut loc la hotelul Goth din statiune a fost marcat printr-o placa, vizibila si astazi, montata pe stanca muntelui, la intrare pe poteca ce duce la pestera. Datorita importantelor descoperiri mentionate, pestera a fost declarata rezervatie arheologica.
Pestera, dezvoltata pe un sistem de diaclaze cu o lungime de 143 m, pestera are trei deschideri. Doua din cele trei galerii sunt iluminate natural, numai galeria cu gururri este complet obscura. Deschiderile comunica intre ele prin galerii nu prea inalte (2-4 m) si prevazte cu cateva hornuri. Galeria cu sapaturi continua cu o sala inalta de pana la 13 m, locuita de o colonie de lilieci. Desi nu are nimic atractiv in afara de descoperirile arheologice si de inscriptiile de pe pereti, aceasta pestera este un monument de mare valoare istorica pentru Banatul montan.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu