Diocheatul si descantecul
O, uşoară durere de cap duce brusc la concluzia: „cred că m-a deochiat careva” şi imediat după aceasta la gândul că: „trebuie să mă descânte cineva”. Iar descântecul de multe ori conţine rugăciunea „Tatăl nostru” zisă ca formulă magică, apoi semnul crucii, şi de multe ori unele bolboroseli care nu se aud, iar câteodată şi frecarea mâinii drepte în zona venelor.
Descântecul se vrea a fi un fel de vrăjitorie, o formulă magică care dezleagă deochiul, un mod rapid de a alunga „chipurile” duhul rău care-ţi dă dureri de cap. Cu descântecele şi deochiul se ocupă ţigăncile vrăjitoare, cu scopul vădit de a mai face câte un ban.
Pentru a convinge mai uşor pe cei slabi în credinţă, şi pentru a le arăta că descântecele nu sunt păcat, ţigăncile folosesc în ritual lor o cruce, icoane, şi fel de fel de obiecte bisericeşti, amestecând răul cu binele, asociind vrăjitoria unui scop nobil. Sfântul Apostol Pavel întâlnind un vrăjitor pe nume Elimas, în Salamina, care încerca să stea în calea propovăduirii Evangheliei lui Dumnezeu, a privit ţintă la el şi a zis: „O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului.”
Sfinţii Părinţii îi osândesc pe vrăjitori ca „fii ai diavolului”, ca unelte ai celui rău, care strâmbă realitatea, o infăţişând-o aşa cum vor ei pentru a câştiga bani, dar mai ales pentru a-i îndepărta de Dumnezeu.
În Biserica lui Dumnezeu totul e lumină, totul e bunătate, totul e plin de sfinţenie, peste tot se simte prezenţa Duhului Sfânt, nimic nu e ascunsc, obscur, întunecat, nu există formule magice ci doar relaţii personale între Dumnezeu şi oameni. Sfintele taine fac minuni în viaţa unui om, dacă acel om crede în Dumnezeu, dacă i se roagă Lui, dacă-i pare rău de păcatele sale, dacă vrea să se-ndrepte, nu fac minuni în mod magic, ca o vrăjitorie indiferent de starea lui sufletească. Nimic nu poate fi „aplicat” sufletului omului fără voia lui, fără participarea lui conştientă. Descântecul, deochiul şi toate vrăjitoriile se încadrează în categoria păcatelor de moarte alături de ucidere, desfrânare, erezii şi altele.
Sfântul Vasile cel Mare spune că vrăjitorii ar trebui osândiţi (condamnaţi la pocăinţă) ca ucigaşii de oameni (Canonul 65) iar cei care merg la vrăjitori se osândesc la fel tot ca ucigaşii (Canonul 72), adica fiind opriţi de la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului 6 ani.
Canonul 65 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe) „Cel ce mărturiseşte că a făcut vrăjitorie sau fermecătorie i se va da timpul de penitenţă ca pentru ucigaş, împărţindu-se aşa cum s-a vădit pe sine în fiecare păcat.”
Canonul 72 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe) „Cel ce se dă pe sine vrăjitorilor sau unora ca aceştia acela încă se va canonisi cu timpul de penitenţă al ucigaşilor.”
Canonul 83 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe) „Cei cărora li se vrăjeşte ori urmează obiceiurile păgâneşti sau în casele lor bagă pe oarecare spre aflarea vrăjilor, şi spre curăţire să cadă sub canonul de şase ani: un an tânguindu-se, un an ascultând, trei ani prosternându-se şi un an stând împreună cu credincioşii, aşa se vor primi.” Descântecele nevinovate făcute acasă de părinţi copiilor sau invers, sunt mari păcate, şi arată că nu credem în Dumnezeu precum ar trebui ci doar formal. Dacă mă simt rău sau am nevoie de ajutor pot să zic oricând şi orinde aş fi: „Doamne ajută-mă să mă fac bine!” şi sunt sigur că Dumnezeu mă aude şi nu mă lasă. Nu trebuie să zic decât Doamne ajută-mă! şi imediat îmi sare în ajutor ca un Tată. Maicuţa Domnului e mereu aproape de noi şi abia aşteaptă să ne ajute. Mii de sfinţi ai Bisericii stau în cer gata gata să ne sară-n ajutor, trebuie doar să-l cerem, trebuie doar să deschidem uşa sufletului...
ortodoxia.md
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu