Peştera Meziad, unul dintre cele mai vechi şi mai cunoscute obiective turistice de pe teritoriul României, a fost descrisă pentru prima dată de cunoscutul geograf austriac Adolf SCHMIDL (1863) şi a fost explorată aproape complet de către Gyula CZÁRÁN la începutul secolului XX.
Fauna cavernicolă (lilieci, fluturi, păianjeni, crustacee, gândaci) adăpostită aici şi care conferă unicitate peşterii a fost studiată pentru prima dată de BOKOR (1921), JEANNEL şi RACOVITZA (1929).
De atunci, peştera a fost şi este studiată de oameni de ştiinţă din domenii diverse, a fost şi este explorată de speologi şi vizitată de cei care ajung pe meleagurile bihorene, în comuna Remetea.
Aici s-au găsit oasele ursului de cavernă (Ursus spelaeus), care a apărut acum 300.000 de ani şi a dispărut cu 12.000 de ani în urmă, la sfârşitul ultimei glaciaţiuni (perioadă caracterizată prin răcirea climei pământului).
Datorită fragmentelor de ceramică prezente aici, care aparţin culturii Coţofeni din a doua jumătate a mileniului III î. Cr., fiind cea mai importantă cultură a perioadei de tranziţie la epoca bronzului.
Pentru că adăposteşte colonii mari de lilieci protejaţi la nivel naţional şi internaţional şi organisme microscopice endemice (care trăiesc numai în Peştera Meziad).
Deţine minerale rare care s-au format datorită depozitelor de guano (excremente de liliac).
Este o peşteră cu formaţiuni deosebit de frumoase – stalactite, stalagmite, coloane, draperii...
Deoarece din 2012, face obiectul unui proiect complex de amenajare și punere în valoare, numit ”Peștera Meziad, o peșteră pentru natură și oameni”, proiect finanțat în cadrul programului Green Entrepreneurship de către Romanian American Foundation și Fundația pentru Parteneriat. Proiectul nu este doar o înițiativă pur economică, el are și o componentă de responsabilitate socială și de mediu importantă.
sursa: www.pestera-meziad.ro
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu