I.
Ritualul sacrificial al porcului, ce are loc inaintea Craciunului, prezinta o legatura evidenta intre mitologia Greciei antice si religia populara romaneasca. Nu numai romanii credeau ca sangele scurs la sacrificiul porcului putea spala crimele sau nelegiuirile oamenilor, cat de mari ar fi fost acestea. Puterea sa purificatoare, asimilata celei a focului, e ilustrata si in mitologia greaca. Medeea este izbavita de pacatul fratricidului prin sangele unui purcel de lapte sacrificat de Circe. Oreste este purificat de matricid de Apollo tot prin sacrificiul expiator al unui porc.
In calendarul popular romanesc, Ignat, este considerat patronul acestui animal si unul dintre paricizii panteonului nostru, fiind cunoscut si in calitate de zeu al focului terestru, sacrificial, si al luminii solare. Legatura cu formele precrestine de cult al soarelui reiese chiar din numele sau derivat din latinescul ignis, foc.
Mitul Ignatului relateza un paricid a carui ispasire are loc in fiecare an la 20 decembrie, in preajma solstitiului de iarna, cand se celebreaza cele mai importante sarbatori ale soarelui. Ignat, gospodar de frunte in satul lui, se spune ca si-a omorat tatal, insa nu pentru ca a fost indemnat de Diavol, ci aparent din greseala: „Ignat, cu ta-sau, s-au apucat sa taie si ei porcul. Cand a vrut Ignat sa dea cu securea in capul porcului, nimereste pe ta-sau si-l omoara! El, ce sa faca? L-a omorat, l-a omorat!… Incepe a se vaieta: ca ce-a gresit de-a omorat pe ta-sau?!”
Aceasta greseala este de fapt cea care a dat voie manifestarii unui nou si puternic ritual de sacrificare, practicat in pragul de innoire a timpului, inainte de Craciun. Moartea parintelui este cea care regenereaza lumea, care forteaza trecerea spre regimul innoit de existenta. Desi el este cel care executa sacrificiul, Ignat-omul nu are indreptatirea de a fi autorul acestei renasteri prin jertfa, ci este numai unealta unei instante supraumane. Ziua lui a ramas statornicit obiceiul sacrificiului ritualic al porcului.
citeste mai multe pe, sursa articol http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/ignatul-paradoxul-purificarii-prin-post-sange-122694.html
II.
Se spune ca in noaptea de Ignat porcii viseaza daca vor fi sau nu taiati sau viseaza cutit, ceea ce constituie un semn ca vor fi sacrificati. In unele zone, porcul se taie chiar in ajunul Craciunului. Carnea acestuia este destinata in principal prepararii produselor ce urmeaza a se consuma ritual pe tot parcursul perioadei dintre Craciun si Boboteaza. Conform randuielii traditionale, taierea porcului este singura activitate permisa a se desfasura in ziua de Ignat. Se credea ca prestarea oricarei alte munci - spalatul rufelor, cusutul, torsul lanii, maturatul casei etc, atragea dupa sine pedepsirea celor care se faceau vinovati de incalcarea normelor sarbatoririi.Femeile insarcinate respectau cu strictete interdictia de a lucra, de teama sa nu nasca copii cu infirmitati sau labili psihic.
Masurile punitive - cazaturi, oparit, dureri ale membrelor inferioare - aplicate celor considerati ca vinovati de nerespectarea interdictiilor, erau atribuite unei divinitati razbunatoare, ce patrona sarbatoarea: Inatoarea. Se spunea ca Inatoarea era o femeie batrana, urata, lacoma si cu apucaturi de capcaun, "manca lumea". In acelasi timp, in povestile ce circulau in satul din sudul Moldovei, la inceputul secolului al XX lea, ea aparea ca o fiinta vicleana, ce incerca sa le ispiteasca pe femei sa lucreze, dupa care le oparea sau le devora. Pentru a contracara actiunile ei malefice si a o impiedica sa se apropie de casa, femeia "ispitita" trebuia sa iasa, la miezul noptii, in curte si sa imite cantecul cocosului, repetandu-l de trei ori. Se credea ca, auzind cantecul cocosului, Inatoarea se retragea speriata. Asadar, in acest ceremonial, se sconta pe functia protectoare a cocosului - chiar daca era vorba numai de imitarea sunetelor lui - care, in calitate de animal solar, avea puterea de a exorciza spiritele malefice.
Ritualul sacrificarii porcului in preajma sarbatorilor Craciunului, aminteste de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) in perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Intr-un moment cum este cel de la cumpana dintre anul vechi si anul nou, se sconta pe functlia regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se stinge, ce moare, o noua viata se infiripa, aceea a noului an. Si aceasta, pentru ca sacrificiul, ca moarte violenta, lasa liber energiile vitale neconsumate. Din aceste energii neconsumate, cel sacrificat putea reveni la viata, putea renaste.
Diferite organe sau parti din carnea porcului sacrificat sunt utilizate ca remedii in tratarea unor maladii ale omului sau animalelor, in practici magice de vindecare a unor boli atribuite deochiului, spiritelor malefice, ca adjuvant in vraji si farmece, ca si pentru "repararea" mortilor-strigoi.
Despre ficatul porcului se spune ca este bun pentru vindecarea anemiei sau a lipsei poftei de mancare.
Sangele animalului, amestecat cu mei si lasat sa se usuce, este bun pentru afumat copiii cand se sperie sau cand au guturai.
Parul de porc se pastreaza si cu el se afuma copiii atunci cand se crede ca sunt deochiati. Cu el se afuma si adaposturile vitelor, pentru a le proteja de atacul animalelor salbatice.
Untura de la porcul negru este utilizata in vraji, in descantece si pentru prepararea unor leacuri. De asemenea, ea se foloseste si pentru tratarea unor boli ale porcilor, oilor si viteilor.
citeste mai multe pe, sursa articol http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/ignatul-68816.html
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu